Daca-i criza, hai sa ne crizam!

19Noi08

Scriu aceste randuri cu ultimele mele forte… Nu stiu cat voi mai avea curent electric, asa ca acest mesaj ar putea sa nici nu ajunga in fata ochilor vostri.

Sunt ultimele zile ale societatii noastre as we know it. Acesta ar putea fi unul din ultimele blogposturi pe care Internetul le va receptiona. Ha! Internetul… Imi va fi dor de el.

Criza financiara prin care a trecut intreg mapamondul a fost subevaluata, e clar de-acum. Lumea inca isi cumpara case si masini cand Bush si Congresul american se certau pe metodele de ‘salvare’ ale economiei.

Naivitatea nu avea insa sa ne duca departe. Nu mai era nimic de salvat. Criza s-a asternut usor peste noi, ca o ninsoare timpurie. Locurile de munca au inceput usor, usor sa dispara. Dobanzile la credite, sa creasca. Oamenii – dati afara; companiile – falimentare. Si, apoi, totul s-a succedat atat de repede. Criminalitatea a crescut exponential, cartierele odata linistite ale metropolelor lumii au devenit mai nesigure decat curul lui Brad Pitt la un gay parade. Cocktailurile din barurile de fitze s-au transformat in cocktailuri Molotov pe capotele masinilor noastre. Chiar acum, piratii deturneaza navele comerciale in speranta unei rascumparari care nu va veni niciodata. Iar, ce-i mai rau, noi am ignorat aceste semnale. Am crezut, vai cat de naivi, ca totul va fi OK…

Stirile de la ora 5 nu mai prezinta de-acum crimele cu care ne-am obisnuit si de care eram, vai! atat de atasati. Barbatii nu se mai sinucid pentru ca i-a inselat nevasta ci pentru ca a cazut bursa din Japonia. Dupa ultimele reportaje, se pare ca taranii nu se mai omoara la betie (ca, deh, cine mai are bani de bautura), ci mor de unii singuri din cauza stressului.

Ei bine, dragii mei, chiar si acea perioada ar putea fi considerata The Golden Age… Comparativ cu acum, cel putin. Macar aveam burtile pline in timp ce ne plangeam soarta, macar aveam un acoperis deasupra capului, macar era inca vreme frumoasa… Nu a fost sa fie.

Scriu aceste cuvinte in speranta ca ele vor ramane, poate, stocate undeva astfel incat Noul Om ce va rasari din tragedia noastra sa nu faca greselile pe care le-am facut noi… Sa nu se lase dus de nas de cei in care a avut incredere, sa gandeasca pentru el, sa isi traiasca viata din plin si sa fie fericit… Ah, si SA NU CARE CUMVA SA SUBEVALUEZE CRIZA FINANCIARA!!!11!!11