The Lovely Bones

12Ian10

Mi-am dorit sa imi placa. Nu stiu exact de ce, dar i-am dat mai multe sanse decat as fi facut-o in mod normal. Cred ca mi-am dorit ca Peter Jackson sa ne arate tuturor ca “Lord of the Rings” nu a fost o intamplare si ca poseda arta spectacolului cinematografic asa cum poate doar Spielberg si Zemeckis o fac. Sau, mai degraba, toata seria LOTR a fost destinata maretiei inca de la inceput si niciun regizor nu ar fi putut face nimic pentru a o sabota (exceptie Michael Bay, ofc). Asta nu inseamna ca Jackson nu s-a descurcat onorabil.

But I digress. “My name is Salmon, like the fish. First name, Susie. I was fourteen years old when I was murdered on December 6th, 1973″, ne informeaza ca la un buletin meteo personajul principal inca din primul sfert de ora. Si se tine de cuvant. Mai trec vreo zece minute pana cand, dupa o serie de evenimente demne de Sandy Bell, Susie Q (Saoirse Ronan, bine aleasa) ajunge in mainile vecinului criminal. Credem ca e criminal fiindca Jackson nu vrea sa ne arate scena cu pricina (si nici violul prezentat in mare detaliu, din cate am inteles, in carte). Ah, am uitat partea asta. Filmul e adaptat dupa un bestseller scris de Alice Sebold, ea insasi victima a unui viol in adolescenta, si aparut in 2002, . Romanul a fost considerat de multi de neecranizat si, daca asta a fost cea mai buna tentativa, tind sa le dau dreptate.

Dar de ce nu apare scena cu pricina? Pana la urma vorbim de evenimentul care declanseaza toata actiunea ulterioara, oricat de plictisitoare sau incoerenta ar fi. Ei bine, Jackson a declarat ca a vrut sa faca un film pe care sa il poata vedea si fiica sa de 13 ani. Asta a insemnat eliminarea tuturor scenelor violente sau care ar fi putut sa o traumatizeze pe saraca fata. Hmmm… Nici nu stiu de unde sa incep. Ah, uite un loc bun: daca vrei sa faci un film vizionabil de fiica ta pubera, de ce ai ecraniza un astfel de roman, in care toata actiunea se invarte in jurul unui pedofil si criminal in serie??? Ca s-o convingi ca exista Rai si Purgatoriu? Da-i o Biblie daca asta e intentia ta, oricum e mai multa actiune acolo decat in film.

Si ce ne facem noi, astia care am trecut de 13 ani si care putem, teoretic, sa rezistam la o scena mai dura? Oare filmul asta a fost doar un cadou de 15 milioane de dolari pentru fata lui Jackson? Si daca da, inseamna ca baietii de la Dreamworks s-au hotarat sa-i dea aproape de pomana banii astia, pentru ca filmul abia a strans 6 milioane din incasari.

Adevarul e ca filmul e plin de momente cu potential dramatic pe care Jackson le trateaza de parca ar lucra la un episod din “Sesame Street”, alegand parca intentionat sa-si umple spectatorul de frustrare. Dar despre asta, un pic mai incolo.

Filmul continua, da, si dupa moartea lui Susie, infatisandu-ne viata familiei sale dupa aflarea tragediei. Nu in foarte mare detaliu, pentru ca, intermitent, avem ocazia sa urmarim si ceea ce se intampla cu sufletul fetei care ajunge undeva in “in between” (aka un fel de Purgatoriu). Nu intamplator acestea sunt si cele mai reusite momente ale filmului; putem vedea toate nascocirile imaginate de Jackson prin care, cu ajutorul expertizei sale intr-ale CGI-ului (Computer Generated Images), reda o serie de peisaje absolut superbe incadrand fenomenal starea de spirit a… err, spiritului lui Susie. E ocazia echipei de scenaristi (care a lucrat atat la seria LOTR cat si la King Kong si din care fac parte Jackson si sotia lui) sa ridice cateva mingi la fileu regizorului Jackson, cu atat mai mult cu cat decorurile “in between”-lui din roman erau mult mai realiste. Dar il iertam pentru ca acele momente, oricat de gratuite, sunt si cele care salveaza, chiar si putinl, filmul.

Motivul pentru care aceste momente sunt atat de reusite este, probabil, legat si de faptul ca nu servesc decat intr-o mica masura povestii. Pentru ca povestea este, de fapt, punctul cu adevarat slab al filmului. As fi trecut peste neprezentarea momentului cheie al intregii structuri daca, in continuare, as fi avut ocazia sa urmaresc un fir bine legat. Dar nu e cazul. Asta fiindca, daca Jackson isi permite sa interpreteze lumea de apoi in cheie proprie, nu face acelasi lucru cu actiunea din spatiul real. In schimb, prefera sa translateze blocuri de text din roman, fara a le uni sau sustine in vreun fel. Astfel, vedem personaje care intra, ies si intra din nou in scena fara logica si, intr-un final, fara sa ne pese. Exemplul cel mai bun e cel al bunicii (Susan Sarandon) care, dupa ce se muta in casa familiei in urma tragicului eveniment, nu face altceva decat sa se bata cu spuma (!), sa debiteze ineptii si sa-si bea mintile. Acest personaj, care in roman probabil ca avea un rol bine conturat, nu face decat sa ocupe spatiu si timp inutil in film. Nu serveste in niciun fel actiunii, asa cum multe dintre evenimente nu o fac.

Rezultatul e ca filmul devine plictisitor dupa prima ora. Din acel punct eu, personal, mi-am dorit doar doua lucruri de la film: cat mai mult eye-candy in “in between” si o moarte violenta pentru presupusul criminal (zic presupus pentru ca nu l-am VAZUT ucigand pe cineva). Daca prima dorinta mi s-a indeplinit cu varf si indesat, in ceea ce o priveste pe a doua ma tem ca am ramas cu buza umflata. Nu vreau sa va stric chiar tot filmul asa ca n-are rost sa descriu tot sfarsitul. E suficient sa spun ca, dupa doua ore in care suntem bombardati cu motive ca sa-l uram pe maleficul vecin (interpretat excelent de Stanley Tucci), payoff-ul e minim. Un al doilea mare motiv de frustrare pe care ni-l furnizeaza Jackson si care incadreaza acest film mult mai bun ca serie de momente decat ca ansamblu.

Bye bye!